CE REZERVE DE GAZE ȘI-AU FĂCUT EUROPENII?

Statele est-europene au început să îşi suplimenteze stocurile de gaze naturale, din motiv că există temeri privind o eventuală întrerupere a livrărilor din Rusia. Gradul de dependenţă de importurile de gaze din Rusia al ţărilor din estul Europei, variază de la stat la stat. Totuși, per total, regiunea se bazează mai mult pe livrările Gazprom decât cele din vestul Europei. Bloomberg a făcut o a analiză privind capacităţile ţărilor din regiune de a se proteja în ipoteza unei scăderi drastice a livrărilor de gaz din Rusia.

Letonia este considerată către unii analişti singura ţară capabilă să ierneze fără gazul rusesc. Oficialii letoni au declarat că stocurile interne sunt suficiente ca să asigure consumul pentru mai mult de un an. Slovacia a anunţat că îşi va extinde reţeaua de depozite în următoarele zile pentru a înmagazina cantităţi suplimentare de gaze. România ar urma să intre în iarnă cu capacităţile de stocare aproape pline. Conform spuselor ministrului delegat pentru Energie, Răzvan Nicolescu, stocurile pentru iarnă vor fi de 2,5 miliarde de metri cubi - cantitate necesară pentru două luni de iarnă. Alături de Serbia, Bulgaria este unul dintre cele mai vulnerabile state în cazul în care Gazprom ar decide sistarea livrărilor, în contextul în care îşi asigură aproape integral necesarul de gaze din Rusia, prin Ucraina.
Astfel, țările Europei de est, sunt mai vulnerabile la o posibilă criză a gazelor naturale pentru că acestea primesc majoritatea gazelor de la grupul rus Gazprom. Europa primeşte gaze naturale lichefiate în porturile de la Marea Mediterană şi Oceanul Atlantic, şi prin intermediul navelor venite din Qatar şi Algeria, dar cumpărătorii europeni deseori revând încărcăturile în străinătate, pentru a obţine preţuri mai mari decât pe piaţa locală. Reducerea consumului de gaze din industrie ar afecta economia europeană, în timp ce interzicerea revânzării gazelor lichefiate ar afecta veniturile companiilor de utilităţi. Potrivit datelor UE, Rusia acoperă circa o treime din cererea de petrol, cărbune şi gaze din Europa, pentru care primeşte circa 250 de miliarde de dolari pe an, respectiv aproximativ două treimi din veniturile guvernamentale.