ECONOMIA MOLDOVENEASCĂ SUB PECETEA INDEPENDENȚEI

Cei 23 de ani de independență politică nu i-au adus, din păcate, Republicii Moldova și independența economică. Mai mult decât atât, nivelul de producere industrială este unul infim, iar consumul intern este asigurat de importuri. Economiștii susțin însă că există o mare diferență între economia Moldovei Sovietice și cea a Republicii Moldova de acum.

Chiar în anul când și-a obținut independența politică, Moldova a atestat o recesiune economică. Atunci, în 1991, produsul intern brut a înregistrat -16%, iar în anii următori acest indice a ajuns și până la -30%. Creșterea, în condițiile noii economii de piață, a început, de facto, în anul 2000 și a fulminat cu o creștere a PIB-ului de 7,8% în anul 2008. Următoarea lovitură dură pentru economia moldovenească a fost criza din 2009, când PIB-ul a constituit -6%. Chiar dacă a urmat o avansare a PIB-ului, iar anul trecut a fost înregistrată o creștere record de 8,9%, experții economici spun că este vorba, mai curând, de o redresare a economiei, decât de o creștere esențială.

Economia de piață în Moldova independentă a fost formată, practic, de la zero. Unii pot să reproșeze - cum, erau fabrici și uzine, colhozuri și sovhozuri? Da, dar asta era infrastructura fizică și atât. Dar mecanismele trebuiau elaborate de sine stătător. Astfel, de sinestătător am elaborat politicile fiscale, de export-import, politica de reglementare a economiei într-un sistem restrâns. Toate acestea s-au petrecut în perioada când s-a prăbușit economia centralizată.

Sunt 2 economii diferite. Dacă vorbim de cifre, putem spune că am ajuns la rezultatele anului 1989. Problema Moldovei este că nivelul de producție internă este prea mic și nu poate satisface nici cererea internă la care se mai adaugă și presiunea importului.

Economiștii sunt de părerea că Republica Moldova trebuie să tindă nu atât spre o independență economică, ci mai mult spre integrarea în circuitul mondial. Atât că acest lucru poate fi înfăptuit cu susținerea mediului de afaceri.