„Noua economie” a Moldovei: vise și realitate

Fostul președinte al Comisiei Europene Jose Manuel Barroso a declarat la un post de televiziune din Chișinău că Moldova nu poate rămîne la infinit o țară agrară. Potrivit lui, pentru a deveni prosperă, țara noastră trebuie să accelereze reformele și să diversifice economia.

Jose Manuel Barroso nu a deschis America pentru Moldova. Chișinăul încearcă timp de douăzeci de ani să găsească nișa potrivită în diviziunea mondială a muncii și modelul economic care ar putea sta la baza viitoarei prosperități. Însă toate tentativele de a face ceva în această direcție se reduceau foarte repede la zero. Inclusiv cu ajutorul partenerilor occidentali.

Centrul off-shore

La sfîrșitul anilor 90 – începutul anilor 2000, se discuta serios ideea transformării Moldovei într-un centru off-shore. Aceasta a răsunat la cel mai înalt nivel: în 1997, în cadrul unei întrevederi cu oamenii de afaceri, această idee a fost promovată de președintele Petru Lucinschi.

În calitate de exemplu de urmat, adepții „off-shorizării” numeau sau Ciprul (impozitul pe venit – 4,25% pentru companiile off-shore), sau Irlanda (centrul financiar off-shore cunoscut datorită deservirii bancare impecabile, infrastructură excelentă, taxa de înregistrare zero pentru nerezidenți și calitate de membru al UE).

Potrivit estimărilor, la mijlocul anilor 90, aproape jumătate din volumul tranzacțiilor valutare mondiale erau efectuate prin centrele off-shore. Piața serviciilor off-shore atunci era în plină dezvoltare, de aceea, ideea „off-shorizării” a devenit populară nu doar în Moldova, dar și în întreaga regiune.

În România a fost elaborat un proiect de lege privind introducerea zonei off-shore, ce prevedea stabilirea unui impozit pe profit de 6% pentru nerezidenți și 4% la dividende, iar taxa de înregistrare – la nivelul de 200 de euro pentru companiile comerciale și 3500 de euro – pentru bănci și companii de asigurare. Autorii proiectului declarau că acest fapt va permite înregistrarea în țară, doar în primul an, a pînă la 100 de mii de companii noi, inclusiv instituții bancare.

Ungaria a mers mai departe, introducînd în 1994 regimul companiei off-shore. Impozitul pe profit aici constituia 4% și era singurul impozit perceput de la corporații.

În Moldova atunci, de asemenea, a fost elaborat un proiect de lege, ce permitea introducerea unor elemente ale businessului off-shore. Autorul acestuia era președintele Consiliului Economic Suprem pe lîngă președintele țării, Vladimir Barbii. Însă imediat ce despre acest lucru au aflat structurile internaționale (FMI și Banca Mondială), documentul a fost dat uitării. Potrivit altei versiuni, împotriva „off-shorizării” s-au pronunțat dur americanii.

Totuși, unele elemente ale afacerilor off-shore au apărut ulterior în Moldova. Un anumit potențial off-shore (bănci bune, specialiști pregătiți etc.) se menține în republică pînă în prezent și este utilizat permanent.

În 2014, a izbucnit un scandal internațional cînd s-a descoperit că judecătorii și băncile din Moldova au ajutat să scoată din FR aproape $20 de miliarde. Iar Guvernul Ucrainei, reînnoind lista off-shore, a inclus și Republica Moldova în zonele off-shore.

Paradisul fiscal pentru investitori

În vara anului 2004, în discursul său în fața Parlamentului la închiderea sesiunii, președintele Vladimir Voronin a anunțat despre crearea în Moldova a unui regim special fiscal și de înregistrare. Un fel de paradis fiscal, care ar atrage investițiile și va deveni un salt „într-o nouă dimensiune economică”.

În rezultat, Guvernul a introdus „ghișeul unic” de înregistrare a agenților economici, au fost reduse de cîteva ori tipurile licențiate de activitate, renumita „ghilotină” a pus cruce pe un șir de acte cu ajutorul cărora se hrăneau funcționarii. Iar apogeul „reformelor de tip nou” a devenit așa-zisul „pachet liberal” al inițiativelor economice din 2007.

În aprilie 2007, Vladimir Voronin a venit la Guvern și a anunțat necesitatea de a „trage o linie sub trecutul economic”. Președintele a propus construirea viitorului economic prin metode revoluționare: prin legalizarea capitalului (contra 5% din suma declarată), anularea datoriilor acumulate către începutul anului 2007 și taxa zero pe profitul reinvestit, care trebuia să intre în vigoare din 1 ianuarie 2008.

Autoritățile sperau că legalizarea capitalului va aduce cel puțin 1 miliard de lei, scoși din umbră. Anularea datoriilor agenților economici față de buget în valoare de 2 miliarde de lei va „asana” întreprinderile. Iar taxa zero la profitul reinvestit va contribui la modernizarea lor, la creșterea economică și la atragerea investițiilor în economie.

Reprezentanții Guvernului povesteau atunci de la toate tribunele despre avantajele investițiilor în Moldova: regim fiscal favorabil, amplasarea geografică avantajoasă (preferințe autonome comerciale cu UE și liberul schimb cu țările CSI).

Făcînd bilanțul anului 2007, președintele Voronin a anunțat că Moldova se află în pragul unui boom investițional. Însă în 2008, a avut loc criza financiar-economică mondială, care a nivelat toate așteptările Chișinăului. În locul înviorării investițiilor, s-a produs căderea lor. Iar în 2012, Alianța pentru Integrare Europeană, la insistența FMI, a reintrodus taxa pe profit pentru persoanele juridice. Iar în general, presiunea fiscală a început să crească. Astfel, pe proiectul „paradisului fiscal” s-a pus cruce.

„Silicon Valley” în centrul Europei

Deja de 15 ani, reprezentanții sectorului IT din Moldova încearcă să le demonstreze autorităților că dezvoltarea tehnologiilor informaționale ar putea conduce la un salt al economiei moldovenești, dacă domeniul IT va fi recunoscut drept direcție principală. Cu atît mai mult că nu e nevoie de investiții substanțiale din partea statului.

Drept exemplu este invocată din nou experiența Irlandei – aceasta, cîndva, din una dintre cele mai sărace țări ale Europei, în afara introducerii elementelor de off-shore, a mizat pe afacerile cu tehnologiile înalte și a acordat o atenție deosebită sectorului IT. În final, dintr-o țară agrară, timp de 30 de ani, Irlanda s-a transformat într-o putere postindustrială și a devenit cel mai mare exportator de softuri din lume.

În Moldova, testarea terenului privind posibilitatea transformării țării noastre într-o „Vale de silicon” a Europei de Est, a fost efectuată încă în cadrul forumurilor investiționale din 2003-2004.

În 2005, fiind pasionate de ideea construcției unei societăți inovative, autoritățile au oferit facilități fiscale pentru companiile ce se ocupau cu elaborarea softului: acestea includeau scutirea de impozitul pe venit a programatorilor, precum și stabilirea unei limite la plata în fondul asigurărilor sociale pentru angajatori. Iar companiile IT au fost scutite de impozitul pe profit. Acest fapt a condus la creșterea numărului de companii în sectorul IT, unde în prezent activează peste 7 mii de persoane.

Însă totul s-a limitat la aceasta. Reprezentanții ramurii demonstrează pînă în prezent că domeniul IT poate deveni locomotiva creșterii economice și așteaptă de la guvern stabilirea nu declarativă, ci reală a sectorului IT drept prioritar. Asta în cazul în care autoritățile doresc să transforme Moldova într-un centru inovațional.

ZEL între UE și CSI

Ideea de a declara Moldova zonă economică liberă între CSI și UE a fost promovată activ de un partid politic, cu cîțiva ani în urmă.

Aceasta consta în următoarele: Moldova continuă să-și armonizeze legislația la standardele Uniunii Europene, dar își menține suveranitatea, fără a adera la formațiunile statale străine.

RM își declară teritoriul său drept zonă economică liberă, garantînd realizarea intereselor economice ale tuturor țărilor din UE și CSI. Și devine o ancoră financiară și economică pentru o mulțime de companii din Est și Vest.

Interesele reciproce ale statelor Uniunii Europene și CSI pe teritoriul Moldovei, în opinia autorilor, „vor asigura stabilitatea politică și echidistanța față de fiecare dintre țările care încearcă să obțină controlul geopolitic asupra RM”.

Autorii propuneau, de asemenea, crearea pe teritoriul țării a centrelor logistice de distribuire a încărcăturilor și a corespondenței din UE în CSI, precum și în direcția inversă, cu scutirea de TVA, taxe și accize în perioada aflării încărcăturilor în centrele logistice.

Realitatea

Precum s-a exprimat expertul economic Mihail Poisic, în anii de independență, la noi erau foarte multe idei economie atît viabile, cît și iluzorii, însă nișele reale pe care a reușit să le ocupe Moldova în diviziunea internațională a muncii sînt „atelierul de asamblare al Europei” și „Furnizorul forței de muncă ieftină pentru Rusia și țările europene”.

„20% din producția fabricată de industria noastră în anul 2015, inclusiv cea alimentară, a fost produsă în regim de lohn. Dar ce înseamnă procesarea în regim de lohn? Utilajul funcționează cu materia primă oferită de furnizor, toată producția este a lui, iar banii se primesc doar pentru muncă.

Acest fapt asigură ocuparea forței de muncă și supraviețuirea, însă producția in lohn nu oferă un efect economic deosebit. Nu știu ce tarife sînt acum, dar cu cîțiva ani în urmă, pentru confecționarea unui palton fabricile noastre primeau $5-7, iar pentru un costum pentru bărbați - $10-12, a declarat Mihail Poisic.

În ceea ce privește nișa ocupată stabil de RM, atunci migrația de muncă peste hotare, în esență, este nucleul actualului model economic moldovenesc.

Transferurile bănești de peste hotare constituie de la 23% pînă la 30% din PIB și constituie principalul motor al economiei moldovenești. Gastarbeiterii transferă bani în țară, susținînd veniturile și consumul populației rămase acasă. Cererea internă este stimulată de importul și de încasările fiscale la buget. Iar bugetul suplimentat astfel asigură cheltuieli sociale mizere.

Încă acum patru ani, ministrul Economiei, Valeriu Lazăr, a declarat că în țară deja „s-au epuizat factorii de restabilire”. „Noi nu ne putem permite să avem o creștere economică anuală de 2-3%. Este necesar ca PIB-ul să constituie cel puțin 7-8%. Reformele cardinale trebuie efectuate deja în 2012, în caz contrar, riscăm să nu le realizăm niciodată”, a spus ministrul.

Și iată în cadrul forumului economic internațional „Republica Moldova într-un nou context regional”, desfășurat săptămîna trecută, premierul Pavel Filip a declarat că Guvernul, în sfîrșit, este pregătit pentru reforme radicale.

Însă, potrivit experților, bazîndu-se pe declarațiile premierului, reformele anunțate de el totuși nu sînt atît de radicale pentru a schimba actualul model inert de creștere, bazat pe consumul alimentat de transferurile bănești ale migranților.

Noua industrializare

În cadrul forumului economic, Pavel Filip a promis efectuarea reformei radicale a organelor de control, reducînd numărul acestora de la 69 la 10, și crearea unui mediu de afaceri confortabil, care să contribuie la dezvoltarea afacerilor și la atragerea investițiilor.

„Guvernul are un plan pentru țară. Moldova se află la începutul renașterii economice, noi planificăm să facem ordine în casă. Și vom asigura susținerea legislativă și administrativă a sporirii luptei cu corupția și a reformei justiției”, a declarat Pavel Filip.

Însă experții consideră că pentru renașterea economică aceste măsuri nu sînt eficiente.

„Există o problemă comună, despre care se vorbește de 20 de ani – climatul investițional nefavorabil și lipsa condițiilor confortabile pentru dezvoltarea antreprenoriatului. Afacerile noastre și-ar fi găsit locul în diviziunea internațională a muncii, dacă această problemă ar fi fost soluționată de Guvern și dacă ar fi doar această problemă.

Dar există și o altă problemă. Și aici mediul de afaceri, din păcate, nu poate face nimic. Țara noastră trebuie să se înscrie la nivel de macroeconomie în diviziunea internațională a muncii.

Rolul statului în prezent trebuie să fie nu doar în crearea și menținerea condițiilor favorabile pentru afaceri – această teză este justificată doar atunci cînd totul se dezvoltă normal, iar economia are o creștere constantă. Rolul statului astăzi trebuie să fie în dirijarea conștientă a dezvoltării”, a declarat pentru NOI.md doctorul în științe economice Elena Gorelova.
Moldova de astăzi are nevoie de un nou val al industrializării, consideră experta.

„Noi rămînem, deocamdată, o țară industrial-agrară. Nucleul economiei este complexul agroindustrial. Pentru a spori ritmul de dezvoltare, trebuie dezvoltate noi tipuri de producții industriale, care în prezent nu există în țară, trebuie să punem sarcina noii industrializări a economiei.

Doar în acest caz vom putea realiza un anumit salt economic, care, la rîndul său, va soluționa multe alte probleme sociale, inclusiv întoarcerea migranților acasă. Dezvoltarea industriei va impulsiona dezvoltarea infrastructurii urbane, inclusiv a orașelor mici, dar și va soluționa și problema asigurării cu pensii”, a declarat Elena Gorelova.

„Însă, deocamdată, membrii Guvernului nici nu se gîndesc la acest lucru. Autoritățile contează pe faptul că vor crea condiții și mediul de afaceri va soluționa anumite probleme.

Nu va soluționa! Mediul de afaceri poate doar să se includă, iar motorul în această politică trebuie să fie statul”, susține Elena Gorelova.

Expertul de la IDIS „Viitorul” Corneliu Ciurea, de asemenea, consideră că Moldova are astăzi foarte puține posibilități pentru un salt economic calitativ și rapid și pentru identificarea unei nișe în diviziunea internațională a muncii.

Potrivit lui, țara noastră are în prezent două alternative de dezvoltare – să mizeze pe Uniunea Europeană și să îndeplinească întocmai toate condițiile Acordului de asociere, inclusiv pe cele din capitolul privind zona de comerț liber și aprofundat. Însă aceasta este „un joc de lungă durată, fără un rezultat final pozitiv”.

Sau împreună cu Transnistria să creeze un pod între Est și Vest: „Stabilim relații comercial-economice cu Rusia, prin intermediul Transnistriei, iar Transnistria, cu ajutorul nostru – cu Uniunea Europeană”. Însă potrivit expertului, această variantă este și mai irealizabilă.

„În prezent, nu există un proiect real de creștere economică pentru Moldova. El nu are de unde să apară. Iar în lipsa unor perspective economice clare – cu forumuri economice sau fără ele, noi sîntem condamnați să trăim și să supraviețuim din contul taxelor vamale și transferurilor de la gastarbeiteri”, consideră Corneliu Ciurea.