Europa demonstrează că tot ce ştim despre tipărirea de bani este greşit

Banca Centrală Europeană nu a reuşit nici să ridice preţurile activelor, nici să slăbească euro şi nici să ajute economia, scrie Matthew Lynn, jurnalist economic, într-o opinie publicată de MarketWatch.

Dacă băncile centrale ar trebui sau nu să lanseze programe de ajustare (relaxare) canti­tativă, de achiziţii de obligaţiuni cu bani electronici emişi special în acest sens, este încă o problemă intens dezbătută. Publici­tatea care i se face este bună: impul­sionează preţurile activelor, slăbeşte cursul de schimb valutar, salvează bănci. Acestea sunt efectele observate, şi dorite, în unele din ţările în care QE a fost aplicată.

Însă, în mod ciudat, în zona euro QE nu funcţio­nează. BCE a lansat un program masiv în martie anul acesta. Şi ce s-a întâmplat de atunci? Au crescut co­taţiile acţiunilor? Mi-e teamă că nu. S-a depreciat euro? Nu. Sistemul bancar s-a întărit? Nu sunt dovezi în acest sens. Ceea ce este interesant la QE din zona euro este că până acum a avut un impact neglijabil asupra a orice.

Această situaţie va avea două urmări, niciuna foarte confortabilă. BCE va trebui să încerce altceva pentru a injecta viaţă în economie. Iar celelalte bănci centrale vor gândi cu teamă la noi runde de QE.

BCE a agonizat ani de zile cântărind dacă intră sau nu în jocul mondial al QE. În timp ce Rezerva Federală americană şi Banca Angliei printau bani la scară monumentală în încercarea de a-şi scoate economiile din depresiune economică, banca centrală a Europei stătea cu capul pe mâini. Preşedinţii săi se îngrijorau de impactul inflaţiei, Bundesbank complota în spatele scenei pentru a descuraja lansarea QE, iar avocaţii germani au luat la puricat tratatele UE pentru a găsi dacă un astfel de program este legal sau nu.

Având în vedere ce s-a întâmplat de atunci, ar fi putut foarte bine să facă economie de efort. Până şi un discurs sec de campanie electorală al lui Jeb Bush este mai captivant. Rar atâta energie intelectuală a fost consumată pe politici atât de instabile.

În martie anul acesta, preşedintele BCE Mario Draghi a lansat în cele din urmă, fără resentimente, varianta europeană a QE. Programul a început cu 50 de miliarde de euro pe lună şi va ajunge la 1,1 miliarde de euro. Proporţii similare cu programele de aceeaşi natură ale Fed şi cu mult mai mari decât orice a aruncat pe pieţe Banca Angliei. Impactul? Indicele bursier Euro Stoxx 50 este la un nivel inferior celui avut când tiparniţele de bani ale BCE au fost pornite. Acelaşi lucru se poate spune despre alţi indicatori bursieri din zona euro (Dax, al bursei de la Frankfurt, CAC, al Parisului). Se poate argumenta că pieţele de acţiuni în general au avut de suferit în timpul verii. Dar şi euro? Nu există dovezi că QE a avut vreun impact asupra monedei europene. La o săptămână de la pornirea QE, euro a plonjat la minimul ultimelor 12 luni faţă de dolar. Dar de atunci moneda s-a întărit, ajungând de la 1,04 dolari pe unitate la 1,14 dolari pe unitate.

Ce se poate spune despre preţurile activelor, cum ar fi cele imobiliare? Potrivit Eurostat, preţurile locuinţelor merg înainte cu un ritm anualizat de 1,2%, nu tocmai o bulă. Este adevărat că sunt câteva puncte fierbinţi. Preţurile din Irlanda cresc cu 10% într-un an, iar cele din Estonia cu 7%. Însă în economii mari precum Franţa aceste preţuri nu doar că nu cresc, ci scad. Chiar şi în Germania, unde te-aui aştepta ca preţurile să fie cel mai mult influenţate de QE, preţurile locuinţelor cresc cu doar 4% pe an. Nici sistemul bancar nu devine mai puternic. Deutsche Bank tocmai a anunţat pierderi mari. BNP Paribas a reuşit cu greu să depăşească aşteptările analiştilor cu ultimele rezultate financiare. La fel şi Unicredit. Dar cu greu se poate spune că aceasta este o perioadă de prosperitate pentru bănci.

Între timp, economia reală aproape că este la fel de stagnantă. Zona euro s-a reîntors în deflaţie în septembrie, cu preţurile în regiune scăzând cu 0,1%. Şomajul este la fel de ridicat. Puţine economii, cum este Spania, se pot lăuda cu creşteri sănătoase, dar acestea sunt excepţii.

Într-un discurs recent, Draghi a insistat că programul său funcţionează: accelerarea creşterii este una din dovezi. Nu există nicio dovadă că zona euro creşte mai rapid decât ar fi crescut fără QE.

Sursă: zf.ro