Problemele companiilor petroliere sunt „mici copii“ faţă de cele ale industriei miniere

Plonjonul de 73% al industriei miniere de la vârful atins în 2011 face să pară neînsemnată pierderea de 49% înregistrată de industria petrolieră în aceeaşi perioadă.

Cât de mult va trece până la erodarea stocurilor uriaşe de metale, cărbune şi minereu a reprezentat subiectul central al celei mai importante conferinţe a industriei miniere din Cape Town din această săptă­mână, potrivit Bloom­berg.

Iată care au fost concluziile. Anul acesta ar putea fi cel mai dificil de până acum în con­diţiile în care preţurile tind să scadă timp îndelungat, potrivit şefului Anglo Ame­rican, Mark Cutifani, care spune că firma sa ar trebui să fie mai bine pregătită „pentru iarna care urmează inevitabil verii“.

Australianul a dezvăluit că de când a preluat conducerea companiei cu 33 de luni în urmă, veniturile acesteia au scăzut în medie cu 350 milioane de dolari pe lună.

Rio Tinto Group se pregăteşte la rândul său pentru un an greu, şeful său Sam Walsh anticipând că cele mai mari companii din sector vor resimţi din plin declinul preţurilor materiilor prime. Rio Tinto s-a alăturat rivalelor în a renunţa la politica dividendelor progresive.

Industria se va împărţi în două categorii: cea a companiilor cu probleme şi cea a companiilor care vor impresiona ieşind din declin într-o poziţie mai solidă.

Oferta excedentară din industrie, de la minereu de fier la cupru, reprezintă principala provocare pentru industrie. Cel mai lent ritm de creştere a economiei chineze dintr-o generaţie a dus la o supraabundenţă de metale, iar industria se face în mare parte vinovată pentru acest lucru, a declarat Cutifani.

Pe de altă parte, costurile ridicate ale închiderii minelor prelungesc criza.

Aurul, materia primă cu cele mai bune performanţe în acest an, dă unele speranţe companiilor din sector. Statutul de investiţie de refugiu face aurul imun la multe dintre forţele care apasă asupra metalelor in­dustriale şi cele mai mari părţi ale materiilor prime.

Preţurile sunt ri­dicate, iar companiile se uită după achiziţii, arată Neil Froneman, CEO al Sibanye Gold, cel mai mare producător de aur al Africii de Sud. „Acest lucru nu se întâmplă foarte des, poate la 15, 20 de ani.“

Anglo American, care-şi vinde peste jumătate din active, va anunţa probabil vânzări de active de pe segmentul extracţiei de cărbune în următoarele două săptămâni, potrivit ministrului resurselor din Africa de Sud.

Grupurile de private equity sunt în alertă. Valoarea tranzacţiilor încheiate de astfel de grupuri în industria minieră va creşte în acest an de la 3,2 miliarde de dolari în 2015, în condiţiile în care cei mai mari producători vor încerca să-şi vândă operaţiunile nedorite, potrivit firmei britanice de avocatură Berwin Leighton Paisner.

www.zf.ro