CUM A AJUNS UN BANCHER SĂ-ȘI LASE JOBUL ȘI SĂ CÂNTE ÎN STRADĂ

Stephen Ridley a terminat una din cele mai bune universităţi din marea Britanie şi a lucrat la o mare bancă europeană, în cadrul diviziei de investiţii. După nici un an şi jumătate a demisionat.

În urmă cu doi ani Stephen şi-a prezentat experienţa pe Wall Street Oasis Forum, o relatare cinstită, dar brutală, cu accente filozofice despre viaţă şi fericire.

Viaţa de bancher a lui Ridley a fost un şir nesfârşit de "e-mailuri, excel, PowerPoint, întâlniri, proiecte interminabile, modificări, proiecte, modficări, proiecte, print, ia de la imprimantă, dă curierului, întâlniri, mai mult de lucru, multitasking, plictiseală, plictiseală, plictiseală, oboseală, plictiseală, evită-l pe şef vinerea, mai mult de lucru, depresie, oboseală, oboseală, oboseală, al naibii de mizerabil".

La fel ca mulţi alţii Ridley a crezut iniţial că plusurile intrării în zona de investment Banking, în special bonusirile băneşti, vor compensa minusurile. Dar nu a fost aşa: "Chiar dacă am fost bine plătit, nu te poţi gândi să cumperi câte un elicopter pe weekend, să te îmbraci în haine de designer, să spargi 30.000 de lire sterline într-o noapte şi să te plimbi în locaţii exotice în vacanţă. Vei fi peste medie, dar numai puţin peste medie. Sigur, poţi cumpăra un MacBook air fără ă te gândeşti la preţ şi poţi folosi taxiul în loc de autobuz. Dar numai asta. Am fost uimit de cât de modeşti erau oamenii din bancă, cu toată aura care îi înconjoară. Inşi trişti, cu vieţi lipsite de senzaţional şi perspective la fel de lipsite de senzaţional. Un grup de tocilari prinşi într-o cuşcă de vise şi bani şi lăcomie, din care nu au ieşti niciodată. Trebuie să fie o viaţă mai bună decât aceasta".

În cele din urmă tânărul a demisiont şi, în câteva luni de zile, a cântat pe străzile Londrei. El înregistrat primul său album anul trecut, iar astăzi este un artist apreciat.

sursa: BM