CEDO a obligat Moldova să achite 212 mii de lei

Curtea de la Strasbourg a obligat Republica Moldova să achite despăgubiri în valoare totală de 212 mii de lei (9650 euro) pentru un inculpat care a avut de suferit în urma unui tratament inuman şi degradant.

Avocatul Vitalie Zama a oferit explicații în acest sens: „Reclamantul Tudor Ciorap, care suferea de o tulburare de personalitate, îşi ispăşea pedeapsa cu închisoarea pentru 11 ani în Penitenciarul nr.13 din Chişinău. Potrivit reclamantului, pe 28 octombrie 2006, un grup de ofiţeri mascaţi, înarmaţi cu bastoane de cauciuc şi cu scuturi metalice, l-au forţat atît pe el, cît şi pe colegii de celulă, să iasă în coridor şi să se alinieze cu faţa la perete, pentru a se efectua o percheziţie în celulă. Reclamantul a spus că, văzînd toate bunurile sale împrăştiate peste tot, a refuzat să se supună ordinului de a intra înapoi în celulă şi a cerut ca procurorul sau angajații Penitenciarului să întocmească un raport cu privire la incident”.

Potrivit lui, "ca urmare, reclamantul a fost bătut şi lovit în abdomen, în acelaşi timp, fiind forţat să intre în celula sa. În timpul altercaţiei, i-au fost distruşi ochelarii, iar un picior, care fusese lovit de uşa celulei şi peretele de sprijin al acesteia, a fost grav rănit. În aceeaşi zi, reclamantul a fost dus la spital şi diagnosticat cu suspiciune de os fracturat, astfel fiindu-i aplicat un bandaj la picior".

În faţa Curţii de la Strasbourg, invocînd articolul 3 din Convenţie „Interzicerea tratamentului inuman şi degradant”, şi articolul 13 „Dreptul la un recurs efectiv”, reclamantul s-a plîns că el a fost maltratat în detenţie şi că urmărirea penală desfăşurată în baza plîngerilor sale de maltratare în urma percheziţiei a fost ineficientă.

Potrivit Guvernului, nu a fost utilizată nici o forţă atît în timpul, precum şi după percheziţie, iar celula a fost lăsată în stare bună.

Curtea a concluzionat că percheziţia din 28 octombrie 2006 nu doar că nu a reuşit să ia măsuri speciale de precauţie împotriva creării unui deranj reclamantului ca o persoană bolnavă mintal şi cu handicap ce se afla în curs de tratament medical într-o celulă rezervată în acest scop, dar, de fapt, l-a umilit, fără motiv, fiind supus unui tratament degradant în sensul articolului 3 al Convenţiei.

Curtea a notat că, deşi autorităţile au fost informate despre cele întîmplate, abia peste o lună a fost iniţiată o acţiune de începere a investigaţiei, ceea ce este inadmisibil. Avînd în vedere importanţa primelor zile după incident pentru stabilirea existenţei şi a naturii oricărei leziuni, odată cu trecerea timpului, acestea se vindecă, astfel, întîrzierea de peste o lună înainte de iniţierea unei urmăriri penale este incompatibilă cu obligaţiile procedurale prevăzute în articolul 3 din Convenţie.

Curtea a acordat reclamantului cu titlul de prejudiciu material suma de 500 de euro, 9000 de euro cu titlu de prejudiciu moral şi 150 de euro cu titlu de costuri şi cheltuieli.