Cum cineva încearcă să ne fure Victoria

Spune-mi cine e primarul tău și-ți voi spune cum va sărbători orașul tău 9 mai. La Chișinău, în cinstea Zilei Victoriei, nu va fi organizat nici un eveniment.

În afară de demonstrarea tehnicii americane (un helicopter, mașini blindate) pe piața Marii Adunări Naționale, care au fost demonstrate anterior la Iași, în fața unui supermarket.

„Drumurile noastre sînt deschise. Avem circulație liberă timp 2 ani, din momentul liberalizării regimului de vize. Așa că … sorry”, astfel a comentat prezența tehnicii NATO pe meleagurile noastre liderul liberalilor Mihai Ghimpu.

Dacă pe 9 mai, în Piața Marii Adunări Naționale ar fi fost expus măcar un tanc, nu modern rusesc, dar unul sovietic, de pe timpul războiului, Ghimpu ar fi făcut isterie. Deși nu tancurile americane, dar anume cele sovietice au eliberat Moldova de naziști în 1944.
Cum luptă liberalii cu data de 9 mai


„Cel de-al doilea război mondial a fost cîștigat nu de URSS, ci de țările aliate și toți cei care au luptat împotriva Germaniei hitleriste: și românii, și cehii, și polonezii, și britanicii, și francezii, și americanii, și rușii”, sînt cuvintele lui Iulian Chifu, fostul consilier pentru securitate națională al ex-președintelui României Traian Băescu - o demonstrație a campaniei propagandistice intenționate de reducerea a contribuției poporului sovietic (inclusiv a moldovenilor) în distrugerea nazismului, promovată în prezent de Occident.

Potrivit unui sondaj recent, efectuat de compania franceză „Ifop” și cea britanică „Populus”, la comanda agenției informaționale și de radio „Sputnik”, doar 15% dintre britanici, francezi, americani și nemți au declarat că rolul-cheie în victoria asupra nazismului în cel de-al Doilea Război Mondial aparține URSS. 50% dintre respondenți și-au exprimat convingerea că rolul-cheie l-au avut SUA.

Iar în Statele Unite, potrivit „Washington Post”, cel de-al Doilea Război Mondial este perceput anume ca victoria americanilor, iar Armata Roșie a fost doar pe „post de asistent”. Despre faptul că Uniunea Sovietică, practic, a salvat aliații occidentali de înfrîngere, SUA și Marea Britanie preferă să nu-și amintească.

Liberalii moldoveni sînt participanți activi la această campanie propagandistică, ce rescriu și recroiesc cu insistența unui buldozer istoria națională. Inclusiv în ceea ce privește rezultatele celui de-al Doilea Război Mondial.

Deși din 2009, în diferite configurații ale coaliției de guvernare, Partidul Liberal nu a avut niciodată rolul-cheie, Mihai Ghimpu și adepții săi reușeau întotdeauna să-și mențină ideologia și în politica de stat.

Iar partidele ce se poziționează de centru-stînga și chiar democrații, care au semnat acordul de cooperare cu „Rusia Unită”, de dragul relațiilor cu aliații, aproape întotdeauna au susținut escapadele provocatoare ale PL sau le treceau cu vederea.

În 2010, numele președintelui interimar al RM Mihai Ghimpu a răsunat în toată lumea, atunci refuzînd să plece la Moscova la parada, dedicată celei de-a 65-a aniversări de la Victoria în Marele Război pentru Apărarea Patriei, el a declarat: „Încolo se duc doar învingătorii, ce să facă acolo învinșii?”.

Un alt scandal s-a declanșat în interiorul țării: la inițiativa lui Ghimpu, toți participanții la cel de-al Doilea Război Mondial, ce locuiesc în Moldova, în cinstea aniversării a 65-a de la Victorie, au fost decorați cu o medalie jubiliară, ce semăna foarte tare cu „Crucea de fier” al celui de-al Treilea Reih. Dar și panglica ordinului corespundea distincției naziste.

Coaliția de guvernare a RM, în 2010 a întreprins o tentativă de a redenumi ziua de 9 mai, însă a intrat în confuzie. În hotărîrea oficială privind pregătirea de manifestațiile de sărbătoare, formularea „Ziua Victoriei” a fost omisă peste tot, iar 9 mai a fost numită marcarea a 65 de ani de la „sfîrșitul celui de-al Doilea Război Mondial”, deși acesta, precum se știe, s-a încheiat nu pe 9 mai, ci pe 2 septembrie 1945.

Nu a stat deoparte nici primăria capitalei, condusă de nepotul lui Ghimpu, Dorin Chirtoacă. În 2010, Chirtoacă nu a îndrăznit să atenteze la Ziua Victoriei, însă a început să organizeze provocări.

Inițial, pe tomberoanele de gunoi, amplasate pe străzile centrale ale capitalei, au apărut felicitări adresate veteranilor cu Ziua Victoriei cu imaginea panglicii lui Sf. Gheorghe și inscripția în limba rusă și limba de stat: „Vă mulțumim!”. Iar în noaptea de 9 spre 10 mai, de la memorial au fost scoase și aruncate toate florile depuse la mormintele ostașilor căzuți pentru eliberarea țării de fascism.

În 2013, Dorin Chirtoacă s-a decis. El a semnat o dispoziție, ce interzicea desfășurarea în piața centrală a țării, pe 9 mai, a oricăror manifestații, ce nu au legătură cu Ziua Europei. „Cei de doresc să marcheze în această zi altă sărbătoare, o pot face în alt loc, însă nu în piața centrală a Chișinăului”, a spus primarul. Însă mai tîrziu, această decizie a fost declarată ilegală în instanța de judecată.

Tot atunci, în 2013, a avut loc prima tentativă la nivel local a liberalilor de a interzice panglica Sf. Gheorghe. Șeful direcției relații externe a Primăriei Gabriela Ciumac le-a propus colegilor să anunțe 9 mai pe teritoriul municipiului Chișinău drept zi de doliu și să interzică panglica Sf. Gheorghe, asta deoarece „minoritatea ce constituie 9 procente din populația țării creează anual situații de conflict, utilizînd această simbolică sovietică”.

În 2015, primarul general de Chișinău a decis să interzică „desfășurarea meselor de pomenire, de Ziua memoriei celor căzuți în războiul din Afganistan (15 februarie), Zilei Victoriei (9 mai), Zilei internaționale a memoriei victimelor avariilor și catastrofelor nucleare (26 aprilie) și altor date comemorative”.

Iar un alt reprezentant al PL, medicul sanitar Anatol Șalaru, devenind ministru al apărării, a început demontarea monumentelor dedicate Marelui Război pentru Apărarea Patriei. La indicația lui, pe teritoriul unei unități motorizate a Armatei Naționale a fost scos de pe postament și evacuat legendarul tanc „T-34”, după care Șalaru a mai ochit alte cinci tancuri.

„Astăzi, țara are alte valori, iar locul acestor monumente este în muzeu”, a anunțat Șalaru. Ce fel de valori sînt acestea a devenit clar în luna mai 2016, cînd Piața Marii Adunări Naționale a fost ocupată de tehnica militară a „principalei țări biruitoare în cel de-al Doilea Război Mondial”, potrivit ideologiei moderne – a Statelor Unite ale Americii”.

De asemenea, s-a constatat că „noile valori” ale liberalului Șalaru nu se răsfrîng nici asupra comemorării ostașilor, căzuți pentru eliberarea Moldovei de cotropitorii germano-fasciști.

Anul acesta, Ministerul Apărării, condus de liberali a refuzat să ofere pentru reînhumarea osemintelor a 19 ostași ai Armatei Roșii la Memorialul „Capul de pod Șerpeni” garda de onoare, echipa pentru salve militare și orchestra militară pentru intonarea imnului Republicii Moldova, necesare în aceste cazuri. Ministerul și-a motivat refuzul prin faptul că soldații Armatei Naționale sînt ocupați cu pregătirea de alte manifestații.

În ultimii trei ani, liberalii au excelat în manifestarea lipsei de respect față de cei căzuți, în jignirea veteranilor Războiului pentru Apărarea Patriei, în de-eroizarea lor, precum și în diferite provocări în ajunul zilei de 9 mai.

Nu a rămas în afara politicii generale a partidului nici fracțiunea PL din parlament, care în ajunul Zilei Victoriei, 9 mai 2016, a înregistrat o inițiativă legislativă privind interzicerea panglicii Sf. Gheorghe și introducerea amenzilor pentru purtarea ei.

„Necesitatea elaborării și promovării acestui proiect de lege este dictată de faptul că acest simbol generează tensiune în societate, purtînd un pericol social și apeluri la acțiuni cu caracter antinațional”, a scris unul dintre autorii proiectului de lege Alina Zotea pe pagina sa de facebook, însoțindu-și postarea printr-o imagine cu panglica tăiată.

Utilizatorii rețelelor de socializare le-au propus liberalilor „sau să scoată crucea, sau să îmbrace chiloții”, înserînd linkuri la pozele din 2012, în care primarul general al Chișinăului Dorin Chirtoacă, în scopuri electorale, poartă panglica Sf. Gheorghe pe sacou.
Despre participarea moldovenilor la război


Timp de aproape șapte ani, liberalii, cu ignoranța tacită a partenerilor coaliției, încearcă să lipsească mii de veterani al Marelui Război pentru Apărarea Patriei de statutul de învingători și de victorie. În același timp, aceeași Românie, care a luptat jumătate de război de partea Germaniei și care a încheiat lupta de partea URSS, se consideră țară-învingătoare și cele să nu i se reducă din rolul ei în victoria asupra Germaniei fasciste.

Pentru liberali, unioniști și un șir de istorici moldoveni, invazia din 1941 a forțelor aliate germane și române a fost nu ocupație, ci eliberare. Însă documentele de pe timpul celui de-al Doilea Război Mondial vorbesc despre o reacție inversă a populației.

În anii de război, în armata română au fost mobilizați peste 28 de mii de oameni. În armata Roșie a fost mobilizați sau au plecat benevol 391 de mii, dintre care 256,9 mii – în august-septembrie 1944.

Precum afirmă președintele asociației istoricilor și politologilor „PRO-MOLDOVA”, Sergiu Nazaria, invocînd documentele din acea perioadă, în Armata Roșie au plecat benevol 80 de mii de locuitori ai țării – în cea română – zero.

Potrivit lui, jumătate din cei care au luptat în armata română au fost mobilizați pînă în 1940, cînd Basarabia revenit în componența Uniunii Sovietice: „În acele zile de iunie, ei se aflau pe teritoriul României și nu au putut fugi în Basarabia, pentru că ar fi fost împușcați. Iar acei basarabeni, care se aflau pe teritoriul Basarabiei și Bucovinei de Nord – 62 de mii, recrutați în armata română – toți ca unul au părăsit rîndurile armatei române. Ce înseamnă aceasta? Că basarabenii, indiferent de naționalitate, niciodată nu au considerat România drept patria sa și nici nu aveau de gînd să o apere”.

În timpul războiului, comandamentul român a întreprins două tentative de mobilizare în Basarabia, care au suferit eșec. Potrivit lui Sergiu Nazaria, populația sabota mobilizarea – oamenii se ascundeau, fugeau în păduri. Iar potrivit istoricului Piotr Șornikov, cînd în ianuarie 1944, guvernul lui Antonescu, pentru a evita suplinirea cu forțe a Armatei Roșii ce înainta, a aprobat un plan, ce prevedea scoaterea din Basarabia a 250 de mii de bărbați cu vîrste de recrutare, precum și a tineretului de 17-18 ani, ordinului de mobilizare s-au conformat doar 6-8% de recruți.

„În anii de război, nu a existat un colaboraționism al moldovenilor cu ocupanții fasciști, iar cazurile existente purtau un caracter foarte limitat. Paradoxul constă în faptul că acest fenomen a apărut cu mult mai tîrziu, odată cu destrămarea lagărului socialist și a URSS, și poartă un caracter de justificare ideologică a cotropitorilor româno-fasciști în istoriografia naționalistă românească modernă și în literatura moldovenească istorică pro-românească, precum și în manualele de istorie din Republica Moldova”, a declarat Sergiu Nazaria acum cîțiva ani, în cadrul unei conferințe internaționale.

Cînd Armata Roșie a trecut în ofensivă în august 1944, a început operațiunea Iași-Chișinău, 14 mii de originari din Basarabia, mobilizați în armata română au capitulat imediat. Din ordinul generalului Tolbuhin, ei au fost lăsați să plece pe la casele lor. Iar în septembrie, au fost recrutați în Armata Roșie.

Basarabenii, care au rămas în armata română (care pe atunci trecuse de partea URSS) au început să scrie demersuri pe numele comandantului suprem Iosif Stalin cu rugămintea de a-i transfera în Armata Roșie. Însă Stalin le-a refuzat. „Noi avem nevoie de oamenii noștri și în armata română”, a scris el în rezoluție.

În total, războiul și ocupația au condus la moartea a 650 de mii de oameni în Moldova, sau 23,9% din populația interbelică. Pentru fapte eroice și merite militare, 250 de mii de soldați, ofițeri și partizani- originari din Moldova au fost decorați cu ordine și medalii ale URSS, 18 dintre care au primit distincția de Erou al Uniunii Sovietice.

Astfel că acest război a fost unul de Apărarea Patriei pentru toate popoarele din Republica Moldova, fapt negat de unele partide și unii politicieni, aflați în prezent la putere.

Timpul e necruțător și în cu fiecare an scade numărul celor care au trecut prin cel mai sîngeros război din istoria omenirii – au participat pe front sau a contribuit la victorie din spatele frontului. În prezent, în Moldova au rămas mai puțin de o mie și jumătate de veterani ai Marelui Război pentru Apărarea Patriei.

Noi îi felicităm pe toți participanții la Marele Război pentru Apărarea Patriei, pe toți cei care au apropiat victoria pe cîmpul de luptă și în spatele frontului, noi sîntem vii datorită lor.

Îi felicităm cu Ziua Victoriei pe toți cetățenii țării noastre, pentru că această zi ne-a unit în statul nostru comun. E victoria noastră, victoria taților și buneilor noștri, care împreună cu întregul popor sovietic au luptat împotriva fascismului. Memoria lor trăiește în inimile noastre.



SURSA